Plombele dentare reprezinta cel mai frecvent tratament solicitat de catre pacienti.
Plombele se aplica fie cand exista o carie , fie cand dintele a fost fracturat sau ciobit si necesita refacut.
Costul plombelor dentare variază in functie de caz. unul dintre factori îl reprezintă profunzimea cariei. Aceasta poate fi superficială, medie sau profundă. Dacă pacientul are o carie superficială, nu este nevoie decât de un singur strat de material. Pentru caria (cavitatea) medie se folosește obturatie de baza (un strat mai profund) peste care se aplica obturatia (plomba propriu zisă).
Cariile profunde pot oferi sensibilitate dentara, de aceea uneori dupa tratament, pacientul poate resimti durere, pacientul fiind sfatuit sa ia un Nurofen/ Ketonal.
Aceasta sensibilitate poate persista si 2-3 saptamani daca plomba este aproape de camera pulpara (de nerv).
Tratamentul cariei dentare nu este unul dureros. Se incepe cu anestezia locala, urmand curatarea testutului alterat si umplerea cavitatii cu material fizionomic (material compozit).
Compozitele sunt materiale estetice folosite in tratamentul obturatiilor, ele sunt disponibile sub forma de mai multe nuante, in functie de culoarea dintelui pacientului.
In trecut, se folosea amalgamul dar acesta prin multiplele dezavantaje pe care le prezinta (lipsa adeziunii, aparitia cariei marginale, continutul de mercur aspect inestetic), nu mai este recomandat.
O data realizata obturatia, pacientul trebuie sa vina la control periodic (o data la 6 luni) pentru control si verificare. Dintele plombat prezinta riscul de aparitie a cariei precum un dinte natural.
Pe langa materialele compozite, se mai utilizeaza in practica zilnica si materialele de tipul glassionomer de sticla. Acestea au ca avantaje faptul ca se pot folosi in mediul umed dar si eliberarea de fluor, un aspect important la pacientii cu multe leziuni carioase unde aportul de fluor poate fi favorabil. Plombele au o durata de viata de 5-10 ani, acest lucru depinde de igiena dentara, de alimentele consumate ( alimentele crocante pot duce la fracturarea materialului), de fortele masticatorii dar si de bruxism (inclestarea si frecarea dintilor).
