All-on-6 sau All-on-4? Când sunt necesare șase implanturi pentru o arcadă completă

Este una dintre cele mai frecvente întrebări la consultațiile pentru reabilitări complete: „De ce mi-ați recomandat șase implanturi, dacă am citit că se poate și cu patru?”

Răspunsul scurt: nu există un protocol mai bun decât celălalt. Există osul tău, forța ta de mușcătură și ce ai pe arcada opusă. Diferența dintre All-on-4 și All-on-6 nu este o diferență de calitate, ci una de indicație clinică. Mai jos îți explic exact criteriile după care alegem, ca să înțelegi de ce ți se recomandă o variantă sau alta.

Dacă nu ești familiarizat cu principiul de bază, articolul despre All-on-4 cu implanturi Dentium explică pas cu pas cum funcționează protocolul.

Diferența pe scurt

Ce se schimbă, de fapt, când adaugi două implanturi

Consola posterioară se scurtează

Într-o lucrare pe arcadă completă, porțiunea care atârnă în spatele ultimului implant se numește consolă (cantilever). Ea funcționează ca o pârghie: fiecare mușcătură pe consolă multiplică forța care ajunge în implantul cel mai din spate.

La All-on-4, consola este necesară ca să ajungi la o arcadă funcțională cu doar patru puncte de sprijin. La All-on-6, implanturile suplimentare o scurtează sau o elimină. Cu cât consola e mai scurtă, cu atât forțele pe implantul posterior sunt mai mici — și, odată cu ele, riscul de pierdere de os în jurul lui și de fractură a lucrării.

Forțele se distribuie pe mai multe puncte

Șase puncte de sprijin împart aceeași forță de mușcătură mai bine decât patru. Contează în special la pacienții cu mușcătură puternică, cu bruxism, sau care au dinți naturali pe arcada opusă — dinții naturali mușcă semnificativ mai tare decât o proteză, iar lucrarea de pe implanturi trebuie să suporte asta ani la rând.

Ai o marjă de siguranță

Dacă dintr-o lucrare pe patru implanturi unul se pierde, lucrarea rămâne pe trei puncte și, de regulă, nu mai poate fi menținută în siguranță — situația devine urgentă. Din șase, pierderea unuia este mult mai ușor de gestionat: în multe cazuri lucrarea poate fi menținută până la rezolvarea problemei.

Această marjă contează cu atât mai mult cu cât pacientul are factori de risc pentru peri-implantită: fumat, diabet, istoric de boală parodontală.

Când recomandăm All-on-4

• Osul lateral este insuficient și nu vrei să faci sinus lift sau adiție osoasă;
• ai o forță de mușcătură moderată, fără bruxism sever;
• pe arcada opusă ai o proteză sau o altă lucrare pe implanturi — nu dinți naturali;
• bugetul este un criteriu determinant, iar alternativa reală ar fi să rămâi cu proteză mobilă;
• se reabilitează mandibula, unde osul este mai dens și mai bine păstrat în zona frontală.

Când recomandăm All-on-6

• osul permite inserarea a șase implanturi cu stabilitate bună, fără intervenții suplimentare;
• ai bruxism sau o mușcătură puternică;
• pe arcada opusă ai dinți naturali sau o lucrare fixă pe dinți naturali;
• se reabilitează maxilarul superior, unde osul este mai puțin dens și sprijinul suplimentar contează mai mult;
• îți dorești o lucrare din zirconiu monolitic, mai rigidă și mai grea, care cere o distribuție mai bună a sprijinului;
• ai factori de risc care fac utilă marja de siguranță (fumat, diabet controlat, istoric de parodontită).

De ce maxilarul și mandibula nu se tratează la fel

Osul mandibular, mai ales în zona din față, este dens și compact. Oferă stabilitate primară bună, ceea ce face ca patru implanturi să fie de multe ori suficiente.

Osul maxilar superior este mai spongios, iar în zonele laterale este limitat în înălțime de sinusul maxilar. Aici sprijinul suplimentar are un beneficiu mecanic mai mare, motiv pentru care All-on-6 este mai frecvent indicat la maxilar, iar All-on-4 la mandibulă.

Nu este o regulă absolută — este o tendință care rezultă din anatomie. Decizia se ia pe CT-ul tău, nu pe statistică.

Sistemul de implanturi: Dentium

Pentru ambele protocoale folosim implanturi Dentium. Sistemul acoperă cerințele unei reabilitări pe arcadă completă: suprafață tratată SLA pentru integrare, stabilitate primară care permite încărcarea imediată, și gama de bonturi drepte și angulate necesare pentru implanturile înclinate din protocolul All-on-4.

Un detaliu care se vede abia peste zece ani: disponibilitatea componentelor. O lucrare pe implanturi are nevoie, la un moment dat, de un șurub schimbat sau de un bont înlocuit. Un sistem cu prezență internațională stabilă face din asta o programare de o oră. Un sistem dispărut între timp de pe piață o transformă într-o reintervenție.

Cât costă diferența

Diferența de cost dintre cele două protocoale vine, în esență, din cele două implanturi în plus și din componentele protetice aferente.

Tariful nostru pentru un implant Dentium, cu bontul protetic inclus, este 2.800 RON (lista completă de tarife).

⚠️ Sunt estimări, nu oferte. Acoperă doar partea chirurgicală. La total se adaugă extracțiile (250–700 RON/dinte), lucrarea provizorie și lucrarea definitivă, al cărei preț depinde de material. Prețul ferm se stabilește după CT, la consultație, și îl primești în scris înainte de a începe tratamentul.

Merită pusă și în perspectivă: diferența de aproximativ 5.600 RON între cele două protocoale se amortizează dacă previne o complicație peste cinci ani. Când indicația clinică este All-on-6, economia făcută alegând patru implanturi este, de cele mai multe ori, aparentă.

Ce este identic la ambele protocoale

Ca să nu rămâi cu impresia că diferă tot:

• Durata etapelor este aceeași: intervenție, lucrare provizorie în 24–72 de ore, osteointegrare 3–6 luni, lucrare definitivă;
• Anestezia și recuperarea sunt comparabile — două implanturi în plus nu schimbă semnificativ postoperatorul;
• Îngrijirea este identică: periaj, irigator oral, periuțe interdentare, control la 6 luni;
• Restricțiile alimentare din perioada de integrare sunt aceleași.

Cum decidem, în practică

La consultație parcurgem, în această ordine:

1. CT dentar — volumul, înălțimea și densitatea osului în fiecare zonă; poziția sinusului și a nervului alveolar inferior;
2. Examinarea ocluziei — cum muști, dacă ai semne de bruxism, ce ai pe arcada opusă;
3. Istoricul medical — diabet, fumat, medicație, boală parodontală în antecedente;
4. Ce îți dorești de la lucrare — material, aspect, cât ești dispus să investești acum față de peste zece ani.

Abia după toate patru se decide numărul de implanturi. Un cabinet care îți spune „patru” sau „șase” înainte de CT nu îți face un plan de tratament, ci o ofertă comercială.

Întrebări frecvente

All-on-6 ține mai mult decât All-on-4? Nu automat. Studiile comparative nu arată o diferență semnificativă de supraviețuire atunci când indicația a fost corectă. Șase implanturi într-un os care nu le susține se comportă mai prost decât patru bine poziționate. Numărul contează doar în raport cu osul și cu forțele.

Pot începe cu patru și adăuga ulterior? Nu, nu așa funcționează. Poziția implanturilor și designul lucrării se planifică împreună, de la început. Adăugarea ulterioară presupune o lucrare nouă.

Există și All-on-8? Da, se folosește în cazuri selectate, cu os bun și cerințe funcționale mari. Peste un anumit număr însă, beneficiul mecanic suplimentar devine mic în raport cu costul și cu complexitatea chirurgicală.

Ce fac dacă am os insuficient și pentru patru implanturi? Există soluții — adiție osoasă, sinus lift, sau protocoale cu implanturi zigomatice pentru cazurile de atrofie severă. Toate presupun etape suplimentare și un plan mai lung. Evaluarea pornește tot de la CT.

Pasul următor

Alegerea între patru și șase implanturi nu se poate face pe baza unui articol — nici a acestuia. Se face pe CT.

Vino la o consultație cu CT dentar: în aceeași ședință vezi exact ce os ai, ce protocol este indicat în cazul tău și care este costul total, defalcat pe etape. Planul de tratament este gratuit în cadrul consultației.

Programări: 0733 026 800 — Bd. Corneliu Coposu nr. 4, Sector 3, București.